Calculatorul electronic

Prima masina mecanica automata de calculat a fost construita in anul 1823, de profesorul de matematica englez Charles Babbage (1792-1871). Ea a fost numita masina de diferente.
Un pas important in dezvoltarea calculatoarelor automate a fost facut in anul 1890, cand americanii Herman Hollerith (1860-1929) si James Power, de la US Census Bureau, au inventat si aplicat la masinile de calcul cartelele perforate. Cei doi inventatori au creat dispozitivele pentru citirea automata a informatiei perforate pe cartele. In acest fel se evitau erori si se putea utiliza o memorie accesibila pe cartele, teoretic nelimitata.
Calculatoarele cu cartele perforate au fost create de firmele International Bussines Machines (IBM), Remington si Burroughs. Calculatoarele erau dispozitive electromecanice, in care energia electrica era utilizata pentru a produce miscare mecanica, in particular inavartirea unor rotite cu dinti si a unor axe cu came. Calculatoarele erau lente. Ele puteau prelucra doar 50-220 cartele pe minut, fiecare cartela avand posibilitatea inscrierii a 80 de caractere.
Inceputul celui de-al doilea razboi mondial a facut necesara o capacitate de calcul mult mai mare, pentru scopuri militare. Erau necesare tabele de traiectorii pentru proiectile.
In anul 1942, John P. Eckert si John W. Mauchly, de la Universitatea din Pennsylavania, au decis sa construiasca in acest scop un calculator electronic rapid. Calculatorul a fost denumit ENIAC ( Electrical Numeric Integrator and Calculator). ENIAC era un calculator de 1 000 de ori mai rapid decat calculatoarele precedente, cu relee. El este considerat ca fiind primul calculator electronic digital, de mare viteza, si a fost folosit intre anii 1946-1955. ENIAC avea 18 000 de lampi electronice, ocupa un spatiu de 200 mp2 si consuma o putere electrica de 180 kW.
Incepand cu anul 1945, matematicianul american John von Neumann (1903-1957) a facut o serie de imbunatatiri remarcabile in programul de calcul, a creat instructiunea de transfer conditional, a introdus subrutinele si biblioteca de programe.
Prima generatie de calculatoare electronice programate, care a tinut seama de imbunatatirile aduse, a aparut in anul 1947.
Acestea aveau memorie RAM ( Random Acces Memory), care este o memorie speciala, pentru a da acces constant oricarei portiuni de informatie. Unele calculatoare au ajuns la dimensiunea unui pian ai aveau 2 500 de tuburi electronice. Programarea se facea in limbaj-masina. Primele calculatoare comerciale au fost EDVAC si UNIVAC.
In anii '50 au fost facute doua descoperiri importante, care au schimbat profund domeniul calculatoarelor electronice, ca sisteme sigure, de mare capacitate. Este vorba de miezurile magnetice de memorie si tranzistorul, ca element de circuit. Imediat calculatoarele au ridicat capacitatea memoriei RAM de la 8000 la 64 000 de cuvinte ( in anii '60) si timp de acces de 2-3 miimi de secunda. Au fost create centrele de calcul cu masini puternice, deservite de programatori. Au fost utilizate pentru stocare pachetele de discuri magnetice si benzile magnetice.
In Romania au fost construite calculatoarele CIFA 1-4, la Institutul de Fizica Atomica - Bucuresti. Primul calculator, CIFA-1, a fost construit in anul 1953, de inginerul Victor Toma. Acest calculator a fost completat si omologat in anul 1957, devenind astfel primul calculator produs intr-o tara est-europeana (comunista). In anul 1961 a fost produs, la Institutul Politehnic din Timisoara, calculatorul electronic MECIPT, iar in anul 1963 a aparut primul calculator electronic constructie proprie, numit DACICC, la Institutul de Calcul din Cluj-Napoca.
In anii '60 s-au facut eforturi pentru marirea vitezei de lucru si a capacitatii calculatoarelor. Calculatorul LARC a fost creat la Universitatea din California. El avea o memorie de baza de 98 000 de cuvinte si efectua o inmultire in 10 microsecunde. Ulterior, cel mai mic timp de acces care s-a atins a fost de 1 microsecunda, iar capacitatea de memorare a ajuns la circa 100 de milioane de cuvinte.
In anii 1960 au aparut circuitele integrate, iar dupa 1970 s-au produs tranzistori si alte elemente de circuit prin depunere de straturi semiconductoare pe plachete de siliciu. Acest salt in microeletronica a determinat o reducere masiva a dimensiunilor si a puterii consumate de calculatoarele electronice. Atunci au aparut microcomputerele cu pachete de programe ( soft-uri)
In anii '80, prin tehnologia VLSI ( very large scale integration), s-a reusit integrarea a sute de mii de tranzistori pe aceeasi placheta de siliciu.
Miniaturizarea calculatoarelor a continuat cu producerea calculatoarelor personale (PC), care erau calculatoare programabile, mici si destul de ieftine pentru a fi cumparate de persoane individuale.
Calculatoarele OC de succes au fost introduse de firmele Apple Computer si Radio Schak, inca din anii '70, fiind incurajate de atractia jocurilor video pe calculator.
Reteaua mondiala de compuere, Internet-ul, posta electronica ( e-mail), precum si publicitatea electronica de documente au aparut si s-au dezvoltat rapid in ultimii ani, ca aplicatii valoroase, pe scara mondiala, a tehnicii informatice, care are la baza cea de-a cincea generatie de calculatoare electronice. Progresele tehnologice, care apar in mod continuu, vor face ca in viitorul apropiat calculatoarele si terminalele de lucru sa se afle in majoritatea locuintelor, in birouri si scoli.