Cinematograful

Nasterea cinematografului ( ce deriva din cuvintele grecesti cinema=miscare graphein= a scrie) este aproximativ contemporana cu cele ale avionului si automobilului. Prima proiectie a cinematografului Lumiere- numit astfel dupa numele inventatorului, francezul Louis Lumiere ( 1864-1948) - s-a produs la 28 decembrie 1895, la Grand Cafe, bulevardul Capucinilor, din Paris.
Ca si automobilul si avionul, cinematograful raspundea nevoii inconstiente a unui "voiaj mobil". El a reusit, ca si celelalte doua, sa reconcilieze doua cerinte contradictorii: a face sa traiasca cea mai mare aventura in spatiu si tim; in acelasi timp, inchiderea intr-o cochilie, intr-un fotoliu moale, intr-o sera calda, o camera intunecata, o matrice confortabila.
Cu mult inainte de inventarea cinematografului, au fost proiectate cu ajutorul lanternei magice ("parintele" aparatului de proiectie, prevazut cu o sursa de lumina si lentile de proiectare a figurilor desenate); Leonardo da Vinci vorbea despre o camera obscura, ba chiar a desenat o lanterna de proiectie. In anul 1646, iezuitul german Kircher a construit o lanterna magica. Inaintea lor insa, in secolul al XIII-lea, calugarul Bacon si , fara indoiala, romanii se pare ca au folosit lanterna magica. In orice caz, in secolul al XVII-lea, matematicianul danez Wangenstein a pus la punct o lampa de proiectie cu lumina artificiala ( o lumanare, sa zicem); totul se intampla in anul 1660. In anul 1798 s-au inregistrat, la Paris, spectacole de proiectii animate ( fantasmagorii), realizate de Robertson.
Pana in 1914 a fost timpul pionierilor. In primul film, Lumiere a intregistrat: o iesire de la lucru, intrarea unui tren in gara, o femeie care se sclada in mare, o partida de joc de carti, un borcan cu pesti.
Lumiere si-a trimis operatorii in toata lumea sa filmeze Venetia sau incoronarea tarului Nicolai al II -lea. Cinematograful a inceput sa inregistreze evenimentele, de la cel mai neinsemnat pana la cel mai spectaculos, in adevarata lor durata. Cinematograful nu reproduce numai ceea ce este real, el fixeaza cu o cadenta de 16 ( apoi de 24) imagini pe secunda momente ale atentiei pure, exacte, unice.
Cinematograful functioneaza pe baza faptului ca ochiul omenesc nu poate masura mai mult de aproximativ 1/3 de secunda o imagine, incat acest interval intervine o alta imagine, ochiul inregistreaza senzatia de miscare. Se admite ca impresia de continuitate a imaginii este obtinuta incepand cu 16 imagini pe secunda. Din aceast cauza, cinematograful vorbit a apelat la frecventa de 24 imagini pe secunda, iar televiziunea la 26 imagini pe secunda, ultima din motive de sincronism al camerei de luat vederi si al receptorului, legate de frecventa curentului de alimentare ( 50 Hz - perioade, cicluri pe secunda).
Acest important mijloc de distractie, de evadare din viata de toate zilele, dar si de manevrare a populatiei, a avut o dezvoltare rapida. Initial ( chiar cateva decenii), cinematograful a fost mut, el a trecut in timpul razboiului mondial Oceanul, din Europa in America, unde a capatat, gratie bogatiei americane, o dezvoltare colosala. Dupa razboi, Europa nu s-a lasat mai prejos, incat avangarda franceza, saga nordica sau germana, valul sovietic au impins cinematograful pe culmi nebanuite.
Cinematograful avea sa compenseze aceasta infirmitate a sa prin cresterea sensibilitatii si a modalitatilor de inventare a scenelor. Insa cuvantul si sunetul nu mai puteau astepta prea mult timp. Punerea la punct a cinematografului vorbitor nu a fost determinanta, fiindca primele incercari concludente ale sincronizarii intre imagine si sunet au fost realizate inca din 1919. In acea vreme, producatorii si distribuitotii unui cinematograf mut infloritor au neglijat inventia. Amenintati de faliment fratii Warner au jucat, in anul 1927, aceasta ultima carte: filmul sonor Cantaretul de jaz, al carui succes a bulversat complet industria si arta cinematografica. La Hollywood, formidabila masina industriala s-a organizat in vederea preluarii acestei cuceriri. Inventarea dublajului ( traducere nesubtitrata) a permis din nou exportarea filmului. In anii '30, cinematograful devenise ( si a ramas, chiar daca mai mult la televizor) o arta populara.
Aceasta formidabila arta se bazeaza acum pe imense bagaje materiale si tehnici de varf. Totul a pornit de la o proiectie de imagini si a ajuns la fine pelicule de diverse tipuri si formate, la inimaginabile trucaje si efecte speciale, la studiouri care arata ca adevarate orase, la inregistrari si redari optice si magnetice, la mixaje si tehnici ale cinematografului in culori.
Cu toate ca aparentele inseala, in tarile bine dezvoltate industria cinematografului este o industrie marginala. In Statele Unite, de departe cea mai mare tara producatoare si consumatoare de cinema, industria cinematografului nu ocupa decat in jur de 0,1 % din venitul national.