Caleidoscopul

Toata lumea a auzit de caleidoscop. Este un instrument optic care realizeaza, cu ajutorul unor oglinzi, imagini simetrice ale catorva mici piese viu colorate, aflate la capatul opus celui prin care se priveste; prin rotirea cilindrului, imaginile pot varia continuu.
Numele intrumentului provine de la cuvintele grecesti kalos, care inseamna frumos, eidos care inseamna imagine, skopein, care inseamna a privi. Caleidoscopul este deci instrumentul prin care se privesc imagini frumoase.
Principiul de functionare a caleidoscopului este simplu si rezulta din constructia sa. Intr-un cilindru opac sunt plasate doua sau trei oglinzi care formeaza intre ele unghiuri diedre de 45 sau 60 de grade. La o extremitate a tubului caleidoscopului se afla doua geamuri paralele, intre care se afla un numar potrivit de mare de fragmente colorate, transparente, de obicei bucatele de sticla, dar si pietricele diferit colorate. Geamul exterior este mat, astfel ca prin el patrunde de afara lumina difuza. La celalalt capat al instrumentului este montata o rondela de carton, care acopera tubul si in care este decupata o deschidere mica, circulara, prin care se urmareste imaginea din interiorul tubului.
Daca, in timp ce se priveste, se roteste putin cate putin tubul, apara in unghiul privirii desene complexe, colorate, variate, unele de o neasemuita frumusete. Imaginile sunt decorative si de la acestea au aparut si aplicatiile serioase: sursa de inspiratie pentru pictura decorativa, modele pentru creatorii de imprimeuri si sugestii pentru ornamente de tapete.
In epoca moderna s-a pus la punct fotografierea imaginilor date de caleidoscop, fapt deosebit de important pentru concretizarea desenelor colorate observate, in modele reale, de utilitate practica.
Instrumentul despre care vorbim aici, caleidoscopul, nu pastreaza numele inventatorului sau. Caleidoscopul a aparut prin secolul al VII-lea si a fost reinventat in anul 1816, in Anglia, si in Franta in 1818. Primele caleidoscoape erau foarte scumpe. Ele erau realizate cu perle si pietre pretioase superbe, in locul banalelor bucatele de sticla.
Imaginile se multiplica in caleidoscop, pana cand la un moment dat se suprapun. Suprapunerea se face la fiecare a patra imagine data de fiecare dintre cele doua oglinzi asezate sub un unghi fix. In cazul unui unghi de 45 de grade intre oglinzi, obiectul se vede multiplicat de opt ori. In general, pentru a obtine numarul total de imagini diferite ce se pot vedea, pe un singur ciob, se imparte unghiul de 360 grade la valoarea unghiului diedru dintre oglinzi. Imaginile se schimba la fiecare mica rotire a caleidoscopului, datorita reasezarii pozitionale a cioburilor de sticla. Calculul arata ca, in cazul in care un caleidoscop ar contine doar 20 de obiecte mici de sticla colorata, pentru a obtine toate imaginile posibile ar trebui ca sa fie rotit caleidoscopul de zece ori pe minut, timp de cinci sute de miliarde de ani! Desigur, cifra ar fi mai impresionanta daca numarul ciobuletelor ar fi mai mare. Atunci si imaginile ar fi mult mai fine, iar varietatea lor ar fi practic infinita