Automobilul

Cuvântul "automobil" ( care provine din grecescul autos= el însuşi şi latinescul mobilis= mişcător) a fost creat la sfârşitul secolului al XIX-lea, după inventarea motorului cu aburi, pentru a desemna noua trăsură, fără cai. Mai întâi adjectiv, ce califica toate vehiculele care erau propulsate cu ajutorul unui motor ( vehicul, vapor), cuvântul a devenit după aceea substantivul care desemnează totalitatea maşinilor cu motor ce se deplasează pe pământ cu ajutorul roţilor.
Aceste maşini pot fi împărţite în două categorii: vehicule particulare ( cărora li se mai zice de "turism"), construite pentru deplasarea a două până la nouă persoane, şi vehicule utilitare, potrivite pentru transportul în comun ale persoanelor ( autobuze, autocare) sau pentru transportul mărfurilor şi al materialelor ( camioane, camionete, tractoare, vehicule speciale etc.
Inginerul Nikolaus Otto ( 1832 - 1891) este cel care în anul 1876 a realizat motorul în patru timpi. Însă automobilul s-a născut cu adevărat o data cu motorul - motorul uşor, cu doi cilindrii în V realizat, în 1889, tot de un inginer german, Gottlieb Daimler ( 1834- 1900). Nu se ştie cu precizie cine a construit primul automobil. Oricum în 1890 erau, de acum, patru constructori de vehicule: în Germania, G Daimler şi Carl Friederich Benz ( 1844-1929), iar în Franţa, René Panhard (1841-1908) şi Armand Peugeot ( 1849-1915). Vehiculele construite de ei, echipate cu motoare Daimler, sunt considerate deschizătoarele erei automobilului.
În 1895 a apărut penul gonflabil ( Michelin). La acea vreme supremaţia "motorului cu petrol" asupra celor cu vapori şi electrice nu era deloc recunoscută. Însă, cu timpul, vaporii au fost definitiv condamnaţi. Electricitatea, care înseamnă o alternativă, având în vedere şocul petrolier din anii '70, rămâne o soluţie a viitorului, ţinând seama de avantajele pe care le oferă utilizarea ei, în ceea ce priveşte zgomotul şi poluarea atmosferei.
În 1900 a intervenit o foarte importantă perfecţionare a motoarelor: aprinderea cu ajutorul curentului de înaltă tensiune, furnizat fie de un ansamblu dinam, baterie, ruptor-distribuitor, bobina de inducţie ( soluţia care s-a generalizat), fie de un magnetou.
În 1904 s-a născut vehiculul confortabil, cu o caroserie condusă din interior. După perfecţionări necontenite, ale motorului, au apărut în serie: în 1910 ştergătoarele de parbriz, în 1911 frânarea pe patru roţi şi primele frâne cu comandă hidraulica, în 1912 amortizorul suspensiei şi sticla de securit, a căror aplicare nu s-a generalizat din nefericire, până în 1930; în 1921, fraţii Sizaire au scos prima maşină de serie înzestrată cu roţi independente, direcţie cu cremalieră şi motor cu arbore cu came; în 1923 au apărut pneurile de joasă presiune, iar în 1925, caroseria "totul din oţel"; începând cu 1926, liniile caroseriei au devenit mai joase, iar din 1933 au început cercetările în aerodinamism. În 1926 s-a încercat tracţiunea pe faţă, soluţie care s-a impus lent. Tot înainte de al doilea război mondial s-au pus bazele realizării de cutii de viteză automate.
După cel de al doilea război mondial, automobilul a cunoscut o dezvoltare tot mai mare, astfel încât industria şi comerţul cu automobile au devenit unele dintre elementele esenţiale ale vieţii economice mondiale. Densitatea tot mai mare a maşinilor în circulaţie a determinat ţările dezvoltate economic, să ia măsuri "ecologice": norme antipoluare", norme de securitate, norme ale nivelului de zgomot, limitarea vitezei. Costul petrolului brut devenind una dintre probleme, asociată cu rezervele limitate de petrol i-au determinat pe constructori să dezvolte motorul diesel rapid şi să îmbunătăţească randamentul motorului cu benzină.
Un alt fapt de o extraordinară importantă îl constituie construcţia de automobile în Japonia, care a devenit, din 1980, primul producător din lume.
După cum poate observa oricine, cu ochiul liber, de mai bine de un secol automobilul a căpătat - între cele două războaie mondiale în Statele Unite şi după al doilea război mondial în restul ţărilor industrializate - o importantă considerabilă în viaţă cotidiană a milioane şi milioane de persoane.