Barometrul

Barometrul ( cuvânt care derivă de la cuvintele greceşti baros= greutate şi metron=masura) este un instrument care serveşte la măsurarea presiunii atmosferice, la prezicerea vremii şi la măsurarea altitudinii.
Barometrul, în formă sa primitivă, a fost inventat de savantul italian Evangelista Torricelli ( 1608-1647), care a demonstrat, în anul 1643, cu ajutorul unui tub de sticlă închis la un capăt, umplut cu mercur, apoi răsturnat şi introdus în poziţie verticală, ca atmosfera exercită o presiune cu aceasta poate fi măsurată prin denivelarea între capătul coloanei de mercur din tub şi nivelul mercurului din vas. Tubul lui Torricelli poate fi considerat că primul barometru cu mercur.
Barometrele care au fost construite spre sfârşitul secolului al XVII-lea nu furnizau indicaţii precise. Producătorii nu se hazardau să înscrie gradaţii pe o scară, aceasta fiind arbitrară şi deci mai puţin utilizabilă. Primele barometre indicau doar modificarea vremii, deoarece oamenii au observat de la început că într presiunea atmosferica şi starea vremii există o legătură strânsă. O presiune mare înseamnă timp frumos, însorit, iar o presiune mică înseamnă timp închis, prevestitor de furtună.
Cel care a adăugat tubului barometric un cadran cu ac indicator a fost savantul englez Robert Hooke ( 1653-1703).
În 1672, olandezul Christiaan Huygens creează un barometru cu două lichide ( apa şi mercur), având două ramuri.
Cel mai mare constructor medieval de barometre a fost francezul Guillaume Amontons ( 1663-1705). El a construit barometrul scurt, cu ramuri multiple (1688) şi barometrul fără rezervor ( 1695).
Toate cabinetele de fizică au fost echipate cu barometre sau mai bine-zis cu baroscoapele lui Amontons.
În 1698, Samuel Morland a inventat barometrul cu tub înclinat, foarte apreciat în epocă, datorită sensibilităţii sale mari.
În secolul al XIX -lea se construiesc primele barometre cu burduf metalic ( aneroide). O cutie metalică, vidată are drept capac un astfel de burduf. Variaţiile de presiune atmosferică determina umflarea sau comprimarea burdufului, care la rândul lui, antrenează un ac indicator ce se poate roti în faţă unui cadran. În acest fel se poate măsura rapid valoarea presiunii atmosferice. Neavând lichide, barometrul metalic este simplu, comod şi precis şi a fost generalizat în toate aplicaţiile până în zilele noastre.
Una dintre cele mai importante aplicaţii ale barometrului este determinarea altitudinii. Este folosit pe teren, dar mai ales în avioane, baloane, elicoptere etc... Indicaţiile de presiune atmosferică sunt transformate în indicaţii de altitudine, fapt posibil deoarece presiunea atmosferica scade în raport cu altitudinea după o lege foarte bine cunoscută