Aerostatul

Aerostatul este un obiect care se poate ridica în aer, ascensiunea sa fiind bazată pe legile aerostaticii ( a plutirii corpurilor într-un fluid).
Prin folosirea unui fluid mai uşor decât aerul, s-a putut inventa aerostatul, denumit popular "balon", iar celebra experienţă de la Annonay ( Franţa), realizată de fraţii Montgolfier în anul 1783, a marcat consacrarea publică a aceste invenţii.
La 5 iunie 1783, înaintea membrilor Adunării Statelor, sosiţi la Annonay, fraţii Joseph ( 1740 - 1810) şi Etienne Montgolfier ( 1745 - 1799) au procedat la lansarea unu aerostat de formă sferică, având un diametru de circa 10 m şi fiind umplut cu aer cald. Aerostatul mai avea un dispozitiv de reîncălzire parţială a aerului din balon, pentru a prelungi durata de şedere în aer a acestuia. Acest aparat foarte primitiv era construit din pânză dublată de hârtie şi cusută pe o reţea de sfori. Balonul s-a ridicat la câteva sute de metri înainte de a cădea, după 10 minute, la o distanţă de circa 2 km de punctul de plecare. Acest aerostat, cu volumul de 800 m³ , putea transporta trei pasageri.
Experienţe sistematice cu aerostate au continuat la Paris.
Academia de Ştiinţe din Paris a numit o comisie pentru a evalua relevanţa realizării zborului cu balonul. În acelaşi timp, fizicianul J.A. Charles ( 1746- 1823; mai târziu el s-a ocupat de legile gazelor) a proiectat un nou zbor cu balonul, umplut de asta data cu "aer inflamabil" ,Hidrogen, în locul aerului cald, fiindcă se ştie că hidrogenul este mai puţin dens decât aerul. La 27 august 1783 aerostatul lui Charles, botezat "Le Globe", având diametrul de 4 m s-a ridicat de pe câmpul lui Marte în faţa unei mulţimi numeroase. La 19 septembrie 1783, fraţii Montgolfier au lansat un nou balon din curtea castelului Versailles, în faţă familiei regale şi a membrilor Academiei Franceze. Pasagerii erau, de această data, o oaie, un cocoş şi o raţă. Balonul a zburat 8 minute şi a aterizat la 3 km distanţă de punctul de decolare.
O lună mai târziu, Pilatre de Rozier (1754 - 1785), urnat de doi voluntari entuziaşti, a făcut experienţe de ascensiune cu un balon captiv, numit acum montgolfier, şi a dovedit, contrar părerilor a numeroşi pesimişti, că oamenii pot fi urcaţi la o înălţime destul de mare fără pericol. După câteva ezitări, regele şi-a dat avizul pentru lansarea unui montgolfier cu doi pasageri: de Rozier şi marchizul Francois d' Arlandes. La 21 noiembrie 1783 a avut loc primul voiaj aerian din istorie. El a fost o adevărat reuşită, călătoria durând 20 de minute.
Perfecţionarea aerostatului cu hidrogen a permis efectuarea la 1 decembrie 1783 a unui voiaj cu durata de două ore, timp în care balonul s-a ridicat până la înălţime de 3000 de m.
În 1785 s-a organizat prima cursă cu aerostatul pentru traversarea Canalului Mânecii. Din acel moment, dezvoltarea călătoriilor cu aerostatul părea a nu mai avea nici o piedică.
Şi totuşi, a trebuit să treacă încă o sută de ani până ce zborul cu balonul să devină suficient de sigur pentru ca acest mijloc de transport să fie utilizat în mod curent. Hidrogenul era prea inflamabil şi a fost înlocuit cu un alt gaz, neinflamabil şi aproape la fel de uşor, heliul. Manevrabilitatea aerostatelor era limitată, şi de aceea a trebuit să li se adapteze sisteme complexe. Aerostatele manevrabile au fost denumite dirijabile. Totuşi nu se dispunea de o reţea meteorologică şi de mijloace de comunicaţii pentru a putea profita de curenţii de aer şi pentru a evita zonele de turbulenţa.
Un mare constructor de dirijabile, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, a fost contele german Ferdinand von Zeppelin ( 1838 - 1917). El a construit 50 de dirijabile rigide. Cu noile dirijabile, de mare capacitate, numite zeppeline, se intenţiona să se generalizeze transportul aerian. Dar, din păcate, au fost numeroase accidente, care au făcut victime. La începutul secolului XX s-a prăbuşit celebrul zeppelin "Hindenburg", cu aproape o sută de oameni la bord.
În epoca modernă, dirijabile mult mai sigure sunt folosite pentru voiajuri de plăcere şi pentru scopuri comerciale. Anual se încearcă recorduri de deplasare cu balonul în jurul lumii.
Deocamdata, un tur complet al globului, in balon, nu s-a realizat. Temerarii intreprinzatori sunt insa dotati cu mijloace moderne de comunicatii si conditii bune de mentinere vreme indelungata in aer, iar ca alatoria este urmarita si practic condusa metru cu metru de pe Pamant. In acest fel nu exista riscuri majore pentru viata aeronautilor.
Doua incercari ale unor temerari americani de a face ocolul lumii in balon s-au consumat la inceputul anului 1998, prin acestea realizandu-se doar un record de distanta strabatuta in balon ( circa 18000 km).
Avantajele dar si dezavantajele mari ale zborului cu balonul fac ca viitorul aerostatelor in perspectiva mileniului al trilea sa fie foarte greu de intrevazut.