Fibrele Sintetice

Fibrele sintetice au fost obtinute, prin filare, din solutii sau din topituri ale polimerilor sintetici , in scopul inlocuirii fibrelor naturale, mai scumpe si care nu puteau fi produse in cantitate suficienta pentru asigurarea necesitatilor societatii omenesti.
Descoperirea matasii sintetice a fost facuta abia la sfarsitul secolului al XIX-lea. In anul 1885, cu sprijinul concernului Courtaulds, trei chimisti englezi: Ch. F. Cross ( 1855 - 1935), E. J. Bevan ( 1856-1921) si Cl. Beadle au demarat cercetarile privind obtinerea din celuloza a matasii artificiale neimflamabile. La inceput a lucrat in acest colectiv si chimistul roman Lazar Edeleanu ( 1861-1941).
Brevetul pentru producerea primei matasi artificiale, numita viscoza, a fost inregistrat in anul 1892. Productia de viscoza pornind de la celuloza, a crescut vertiginos de la 207 000 tone, in 1930, la 2 605 000 tone, in anul 1980, pretul acesteia scazand sub un sfert din cel al lanii.
Una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului in acest domeniu, care a revolutionat industria textila, a fost fibra sintetica cunoscuta sub numele de nailon. Descoperirea nailonului este opera chimistului american Walace Hume Carothers ( 1896 - 1937). Carothers obtine in anul 1931, in eprubeta, un polimer nou, deosebit de valoros, pe care-l breveteaza sub numele de nailon (6.6). Cifrele 6.6 provin de la cei 6 atomi de carbon ai acidului adipic si de la sinteza. Noua fibra prezenta calitati cu totul deosebite. Avea luciul matasii naturale, o elasticitate mult superioara acesteia si o rezistenta mecanica cu totul exceptionala.
Carothers este numit directorul cercetarilor chimice la marele concern DuPont si are la dispozitie sume mari pentru trecerea de la stadiul de laborator la productia industriala a nailonului. Abia dupa 6 ani, in anul 1937, intra in functiune prima instalatie pilot. Fabricarea industriala incepe in 1938. DuPont lanseaza primii ciorapi de dama, de nailon. Pentru punerea la punct a procedeului de dolari s-au cheltuit 100 milioane de dolari.
In 1938, chimistul german P. Schlack, care lucra la concernul I. G. Farben, inregistreaza un brevet pentru o fibra asemanatoare, care s-a fabricat sub numele de perlon. Este o fibra poliamidica, obtinuta prin polimerizarea caprolactamei. Fibra a aparut tarziu pe piata, abia in anul 1946, datorita razboiului.
In Marea Britanie, chimistii de la concernul Imperial Chemical Industries (ICI), J.R. Whinfield si J. T. Dickson, realizeaza, in laborator, o noua fibra pe baza de poliester. Aceasta noua fibra, care avea sa faca o concurenta puternica nailonului, a fost lansata pe piata sub numele de terilena ( in Anglia), tergal ( Franta) si trevira in Germania.
Dupa cercetari sistematice, chimistul H. Reus, de la concernul DuPont, breveteaza o noua fibra in anul 1946: fibra acrilonitrilica, sub denumirea de orlon, care apare pe piata americana in 1950. In 1954, uzinele Bayer fabrica in Germania aceasta fibra sub denumirea de dralon.
Cele trei fibre sintetice mentionate mai sus reprezinta 90 % din productia mondiala de fibre artificiale. Aceste fibre se fabrica si in tara noastra. Fibra poliamidica perlon se fabrica sub numele de relon, fibrele poliesterice se fabrica sub numele de tergal, iar fibrele poliamidice sub numele de melana.