Farul maritim

Farul este o constructie speciala sub forma de turn, amplasata la malul marilor sau oceanelor, in zona apelor putin adanci; el este prevazut cu un sistem de iluminare la varf, spre a servi drept ghid pentru nave. Cel mai vechi far este celebrul far din Alexandria ( una din cele sapte minuni ale lumii), construit la inceputul primului mileniu al erei crestine ( sec al III -lea) de catre Sostratos din Cnidos, la porunca regelui Ptolemeu Filadelful. Acest far avea trei etaje si o inaltime de 110 m. Farul a fost inaltat pe insula Pharos, din fara orasului port Alexandria, din Egipt. De aici provine si numele generic de far.
In primele secole ale erei crestine fenicienii si romanii au construit numeroase faruri pe tarmurile Marii Negre, de-alungul Mediteranei, pe coastele Oceanului Atlantic si pe insulele britanice. Dupa caderea imperiului roman, care a atras dupa sine declinul navigatiei, nu s-au mai construit faruri maritime.
O data cu reinvierea schimburilor comerciale, incepand cu secolul al XII-lea, francezii, italienii precum si germanii, prin liga hanseatica ( asociatie comerciala occidentala din Evul Mediu), au construit numeroase faruri. La sfarsitul secolului al XIV-lea, circa 30 de faruri marcau coasta Europei.
Farurile de constructie moderna au inceput sa fie date in exploatare la inceputul secolului al XVII-lea. Farurile erau initial construite din lemn, asa ca furtunile le distrugeau adeseori. Primul far din piatra a fost construit in Anglia, in anul 1759, de catre inginerul englez John Smeaton ( 1724-1792). In anul 1820 se aflau in lume 250 de faruri mari.
Betonul si otelul au fost folosite la construirea farurilor abia la inceputul secolului al XX-lea. Noile faruri au structuri din otel.
Lumina farurilor era , initial, furnizata de focurile cu lemne, cu carbuni, de tortele cu rasini, apoi lampile cu seu sau grasimi vegetale. Uleiul de peste a fost folosit incepand cu sfarsitul secolului al XVIII-lea. Aparitia lampilor ce utilizau gazul lampant, evitandu-se innegrirea ferestrelor, a permis introducerea lentilelor prismatice si reflectoarelor care concentrau lumina la o intensitate comparabila cu cea a unui far de automobil. Reflectoarele parabolice au introduse in anul 1791, iar farul cu lentila Fresnel a aparut in anul 1823.
Un dispozitiv revolutionar de rotire a lampii care proiecteaza lumina concentrata a fost inventat in aceeasi perioada.
In secolul al XX-lea s-au introdus lampile cu benzina si cele cu acetilena. Acetilena este folosita chiar si acum, deoarece este ieftina, simpla si comoda in exploatare.
Ca urmare a perfectionarii lampilor electrice in anii '20, farurile au fost echipate cu lampi cu arc electric, care dau intensitati de pana la 500 milioane de candele. Prin perfectionarea ulterioara a lentilelor si reflectoarelor s-au obtinut intensitati luminoase de cateva sute de mii de candele, pornind de la un bec de 250 de wati.
Recent s-au introdus mapi flash, adica lampi similare bliturilor fotografice, care emit regulat pulsuri de radatie luminoasa foarte intensa.
Recunoasterea exacta a pozitiei geografice si identificarea locului cu ajutorul farului este posibila datorita semnalelor luminoase emise, diferind prin culoare, durata si succesiune, ce respecta anumite coduri cunoscute de navigatori.
In trecut, cand vremea era neprielnica si farul se afla in ceata, navele erau avertizate, prin batai de clopot sau prin lovituri de tun. In vremurile noastre, farurile sunt echipate cu emitatoare radio si cu sisteme de reflectare a semnalelor radar ale navelor. Navigatia moderna, cu sistemele radar, a redus considerbail importanta farurilor.
Un exemplu tipic de far este farul de la Saint-Mathieu din Franta, situat la 12 Km vest de intrarea in portul Brest. A fost construit in anul 1740, fiind inzestrat cu 70 de oglinzi de reverberatie. In anul 1821 s-au montat 8 reflectoare speciale cu lampi Argand. Turnul actual, reconstruit in anul 1825, are 37 m inaltime si emite cate un puls de lumina alba la 15 secunde. Lumina acestui far bate pana la 29 mile ( 50 km).
Marile faruri aflate azi in functiune in intreaga lume sunt complet automatizate si chiar computerizate, fiind dotate cu echipamente care analizeaza starea vremii , transmit prin radio informatiile asupra acesteia si care poseda chiar si echipament pentru combaterea cetii.