Cometele

Cometele sunt corpuri ceresti alcatuite dintr-un nucleu luminos, inconjurat de o masa difuza de gaze si pulberi, care, uneori, se prelungeste sub forma unei cozi indreptate in sens opus Sorelui, din cauza vantului solar ( acesta este un flux continuu de particule, in special protoni, emise de soare, cu viteze de peste 300 km/s; densitatea si viteza particulelor depind de activitatea solara). Popular, cometelor li se spune stele cu coada. De altfel, cuvantul vine de la latinescul cometa, fie de la grecescul kometes, care inseamna stea cu plete. Cometele sunt astri care apartin sistemului solar si care apar pe cer cu imense trene luminoase, mobile in raport cu stelele.
Prima observatie a unei comete, care ne-a parvenit, se gaseste in analele chinezesti din anul 2316 I.Hr. Pana in zielele noastr au fost observate, cu ochiul liber sau cu ajutorul telescoapelor, aproape 2000 de comete; unele dintre ele revin periodic.
Cometele sunt constituite din trei parti: nucleul, de dimensiuni mici, care se reprezinta ca un obiect stelar, inconjurat de o nebulozitate stralucitoare, coama cometei, de forma aproape sferica ( ea se mareste cand cometa se apropie de Soare); nucleul si coama constituie capul cometei, urmat de coada, care atinge uneori mai multe sute de mii de kilometri ( marimea circumferintei Pamantului la ecuator este de aproximativ 40 000 km).
Studiul orbitelor cometelor prezinta un foarte mare interes pentru determinarea originii cometelor. Orbita, calculata pornind de la observatii, se raporteaza in general la punctul cel mai stralucitor, adica la nucleu, in care este concentrata, se crede, ce mai mare parte a masei, de altminteri, foarte mica.
Se admite ca toate cometele, cel putin la inceput, au orbite eliptice, ceea ce permite sa se afirme ca ele apartin sistemului solar. Cu timpul, unele orbite ale cometelor se deformeaza, devenind parabolice sau hiperbolice.
Este posibila calcularea perioadei cometelor eliptice. Ea variaza considerabil de la cativa ani, la cateva milioane de ani. Orbitele cometelor periodice nu sunt perfect constante. Ele sunt supuse perturbatiilor planetare si se transforma, mai ales la fiecare trecere in vecinatatea Soarelui, pierzand o parte din masa, prin formarea coamei si a cozii. Astfel se explica faptul ca anumite comete periodice au disparut complet dupa mai multe reveniri.
Nucleul cometei este extrem de dificil de observat. El se prezinta in general ca o foarte mica nebulozitate stralucitoare, situata in apropierea centrului coamei. Cateva comete nici nu au nucleu, altele au mai multe.
Coama constituie o nebuloasa mai mare, plasata in jurul nucleului, cu marginile difuze, practic circulara la cometele indepartate, dar usor alungita la apropierea de Soare.
Coada cometelor ia nastere in apropierea nucleului, traverseaza coama si se intinde pe distante considerabile. Ea apare numai la o anumita apropiere de Soare si creste treptat, pe masura ce cometa ce se apropie de Soare. Coada poate avea dimensiuni extrem de mari si este orientata, cum spuneam, pe directia Soarelui dar in sens opus fata de Soare.
Unele comete sunt extrem de spectaculoase. Din aceasta cauza, in vechime, stelele cu coada influentau in mare masura populatia, care credea ca ele prevestesc perturbari sociale ( razboaie, rascoale).
Prin conventie, o cometa capata numele descoperitorului sau descoperitorilor, urmat de anul descoperirii si de o litera.

Big Bang-ul si Evolutia Universului

Big Bang-ul este o teorie ipotetica despre aparitia si dezvoltarea Universului; aceasta teorie a aparut pe baza datelor stiintifice, in special cele de astronomie, obtinute in ultimul secol.
Astfel in anii '20 astronomul american Edwin Paull Hubble ( 1889-1953) a descoperit, in spectrele luminii provenite de la stele, o deplasare curioasa de la pozitiile teoretice ale unor linii, fapt care a fost atribuit deplasarii radiale spre exterior a galaxiilor, care alcatuiesc Universul nostru. Savantul englez Fred Hoyle ( n. 1916) enunta atunci prima teorie a Universului in expansiune. Aceasta teorie a primit puternica confrimari prin descoperirea in ultimele zeci de ani a asa-ziselor gauri negre, regiuni din Univers, care absorb tot ce cade in acestea, inclusiv lumina, si a caror origine este inca necunoscuta.
Potrivit teoriei , corelata cu datele astrofizice, acum 15 miliarde de ani Universul nostru a fost concentrat in intregime intr-o zona limitata in spatiu, caracterizata de o densitate uriasa de masa si de energie.
Datorita densitatii mari de masa, materia nu se afla sub forma de particule, asa cum o cunoastem noi astazi, ci intr-o stare complet diferita. Energia imensa, inmagazinata pe un volum infim, imposibil de apreciat, a determinat la un moment dat o teribila explozie a punctului de foc, care a fost denumita Marea Explozie sau Bing Bang. Explozia se considera a se fi produs intr-un interval de timp de ordinul unei fractiuni dintr-o secunda. Temperatura initiala a Universului concentrat era probabil de ordinul a o mie de miliarde de grade.
Expansiuna initiala a Universului prin explozia primara a condus la racirea rapida a acestuia, astfel incat in primele secunde temperatura a coborat la circa 1 milion de grade. Atunci s-au format din "supa" primara, protonii si neutronii, adica particulele care alcatuiesc nucleele tuturor elementelor din tabelul periodic.
In continuare, expansiunea Universului a condus la racirea sa pana la circa 4000 de grade, ceea ce a permis "decuplarea" fotonilor de nucleoni si formarea atomilor. La inceput, atomii au fost doar atomi de hidrogen, cei mai simpli atomi. Cand proto-universul s-a extins in continuare, atomii de hidrogen s-au adunat in virtutea fortelor de gravitatie, formand bulgari uriasi de gaz. Masa mare de gaz a determinat contractarea acestor bulgari, in care s-au creat presiuni atat de mari, incat caldura produsa a declansat o reactie de fuziune nucleara. Astfel au aparut primele stele. Soarele nostru este o asemenea stea.
Universul, asa cum il vedem, cu sori, materie interstelara, cu planete, si fel de fel de meteoriti ce calatoresc in spatiu, este in continua expansiune. Aceasta miscare desigur se va incetini treptat dupa care intreaga materie va incepe drumul invers, datorita fenomenului de atractie. Galaxiile se vor deplasa toate spre un centru comun de masa si Universul se va concentra peste inca vreo 15 miliarde de ani, intr-un punct, in acea "supa" primara din care a iesit. Asadar avem de-a face cu un Univer pulsant, a carui evolutie se repeta la intervale regulate de timp. Dezvoltarea naturii este ciclica, ea se repeta periodic si dispare periodic, cu necesitate.